Prins într-o alergătura continuă și înecat de rutină zilnică uiți de lucrurile cu adevărat importante, uiți cât de puțin te “costa” să faci bine și că nu te simți niciodată mai împlinit, decât atunci când poți sa ajuți pe cineva, total dezinteresat. Și, când te gândești că de 2% din timpul tău liber poate depinde viitorul unui copil, realizezi că e atât de puțin efort pentru o cauză atât de frumoasă.
Voluntariat
Am învățat că boala nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, căci nimeni nu merită să sufere atât de mult; oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoși și inteligenți, fie că sunt sănătoși sau nu. Doar că ei trebuie să înfrunte o realitate mult mai dură. Văzând o latură atât de întunecată a vieții, am început să-i apreciez mult mai mult pe cei din jurul meu, să fiu recunoscător pentru tot ce am și să le arăt și acestor oameni că au dreptul să zâmbească, să spere, să viseze și sa fie fericiți.